Doctor Oana Visan (Calo), îndrăgostită, iremediabil, de medicină

Interviu cu Doctor Oana Visan (Calo)

Atracția Oanei pentru medicină a început în perioada copilăriei. Nu mulți sunt cei care doresc sa devină doctori, încă din scutece, și se mențin pe aceeași linie până la maturitate.

Dr. Oana Visan (Calo) consideră că adevărata medicină se face cu pasiune și cu dăruire totală. Totodată, este convinsă că un medic bun trebuie să empatizeze cu pacienții, ascultându-i. Un zâmbet cald poate schimba un prognostic și asigură cooperarea în aplicarea tratamentului.

Creionează-ne parcursul călătoriei tale în lumea medicinei. Ce te-a determinat să optezi pentru această traiectorie?

Pot spune că, odată cu deschiderea primei enciclopedii, la capitolul de anatomie, a început incursiunea mea în medicină. Dorința de a cunoaște  mecanismele organismului uman m-a ajutat să îmi aleg această meserie, pe care o practic cu pasiune. Decizia a fost clară din perioada copilăriei, ulterior, prin muncă și perseverență, am atins punctul când pot afirma că sunt ”doctor”, această etichetă pe care o folosesc copiii în jocurile lor, pentru mine devenind un sigiliu al viitorului meu. Munca începe din facultate, șase ani de pregătire teoretică și practică, apoi încă cinci ani de rezidențiat, unde ai drept de practică, supravegheată de un medic cu experiență. Eu am optat pentru obstetrică-ginecologie ca specialitate și tot ceea ce am învățat în facultate a reprezentat baza unei fundații solide de cunoștințe medicale necesare în interacțiunea cu pacientele și în conduita medicală.

Completarea studiilor medicale se întinde pe o perioadă lungă de timp, respectiv 11 ani de zile. Care au fost cele mai mari provocări și cât de importantă este îndrumarea unui mentor?

În facultate cred că marea provocare a fost să îmbin cunoștințele teoretice cu partea practică. Primii trei ani sunt teoretici, ulterior începem să interacționăm cu pacienții. De aceea, primii ani au fost destul de dificili pentru că nu înțelegeam cum ar putea fi aplicate noțiunile teoretice în practica medicală. Mai târziu am înțeles că fără acea bază de cunoștințe, practica medicală nu se poate realiza.

În perioada de pregătire în rezidențiat, am realizat cât de diferită ne este prezentată viața unui medic în facultate și ce responsabilități presupune, de fapt.

Provocările rezidențiatului încep de la aplicarea cunoștințelor în practică. Concret, prima oară când consulți o pacientă, primele manevre pe care le faci, sub supraveghere, bineînțeles, prima intervenție chirurgicală.
Problemele sistemului medical nu sunt necunoscute publicului larg, iar rezidenții plini de avânt se pot lovi de anumite neajunsuri ale sistemului, atât în procesul de învățare, cât și în tratarea optimă a pacientelor.

Am avut multe de învățat de la tot personalul medical, însă prezența unui mentor este indispensabilă în formarea profesională. Conduita medicală, discuția cu pacienta, toată partea de ”bedside manners” este extrem de importantă și, mai întâi, trebuie să urmărești și apoi să pui în aplicare ceea ce înveți. Niciun student la medicina nu va absolvi facultatea, fiind gata să înfrunte orice boală și să trateze oricare pacient.

Lucrurile acestea se învață în rezidențiat, sub îndrumarea unui medic cu experiență. Am avut norocul ca pe parcursul drumului meu către specialitate, să am trei mentori – dr. Mihaela Bot, conferențiar, dr. Aida Petca și dr. Daniel Tutunaru – fiecare aducându-și contribuția, în egală măsură, la formarea mea, și le sunt profund recunoscatoare, pentru oportunitatea oferită, de a învăța de la ei, deoarece sunt medici de excepție.

Probabil, că aș fi întâmpinat mai multe provocări în rezidențiat dacă nu i-aș fi avut alături de mine, să mă ghideze și să mă instruiască. Inițial, am fost atrasă de partea de obstetrică, însă, cu ajutorul lor, am descoperit laparoscopia, chirurgia uro-ginecologica și tehnici de reproducere asistată, ramuri pe care aș vrea să le aprofundez în continuare. Alături de medicii din echipa cu care am lucrat, am învățat despre fericirea la locul de munca, care nu este un mit. Aceasta este creată și întreținută de spiritul de echipă, de pasiune și dedicarea pentru pacienti.

Oamenii trebuie informați cu privire la sănătate și modul lor de viață, având ca obiectiv prevenirea îmbolnăvirilor. Din perioada adolescenței ai manifestat interes pentru segmentul de sănătate publică, susținând prezentări ce aveau ca subiecte de dezbatere educația sexuală, cancerul de col uterin și HPV-ul, fiind, totodată, implicată în campanii de donare. De asemenea, ai fost implicată în campanii de voluntariat, derulate pe durata celor șase ani de Medicină Generală. Ce au adus nou în viața ta aceste experiențe și cum au fost ele recepționate de cei cărora le erau adresate aceste campanii și prezentări?

Am ales să mă implic pe partea de sănătate publică deoarece am sesizat o nevoie reală a românilor de educație medicală. Mi-am dorit să pot contribui și eu cu ceva la educarea oamenilor și, în special, a tinerilor. Spre exemplu, sexul este încă privit ca pe un subiect tabu și atâta timp cât va rămâne așa, incidența de infecții cu transmitere sexuală și cea a sarcinilor neplanificate vor rămâne la un nivel crescut, și este de datoria noastră, ca medici, să participăm la informarea populației.

Este mai ușor să previi o boală decât să o tratezi. Aceste experiențe de voluntariat m-au determinat să realizez că avem mulți tineri cu potențial, care necesită instruire și educație, iar noi, adulții, le suntem datori să le oferim instrumentele cu care să poată schimba statisticile nefavorabile. Un lucru care m-a frapat este faptul că, desfășurând aceste campanii în licee/școli, am întâlnit mulți tineri care nu discutau acasă, cu părinții, despre probleme de educație sexuală.

Îmi doresc, ca această mentalitate să se schimbe în viitor. Feedback-ul primit a fost unul pozitiv din partea elevilor, care erau dornici să afle cât mai multe. Sper, să pot contribui și pe viitor în discutarea despre probleme de sănătate publică, și, în special, pe domeniul meu de activitate, obstetrică-ginecologie. Îmi doresc să îndrum cât mai multe paciente către programe de screening și să le încurajez să meargă la controlul anual, nu doar la ginecologie.

Fiecare profesie necesită anumite abilități și capacități. Ce atribute importante, consideri că trebuie să dețină un doctor?

Cred că un medic are nevoie, pe lângă instruirea specifică domeniului, și de multă empatie. Un medic bun ar trebui să aibă capacitatea de a explica informația medicală pe înțelesul pacientului și să adapteze discurscul în funcție de omul căruia i se adresează. Având în vedere că lucrezi cu oameni, trebuie să fii capabil să comunici eficient, altfel pacientul nu va fi compliant la tratament, nu va asculta de sfaturile tale, pentru că nu le înțelege și nu știe cât de importante sunt recomandările medicale făcute.

Un alt aspect important, care cred că se poate aplica în orice domeniu pentru a excela, este pasiunea, fără de care munca este un chin, iar această fericire la locul de muncă, mai sus menționată, nu va exista.

Doctorii au o presiune mare “pe umeri” în practicarea profesiei și este esențial ca aceștia să abordeze, chiar și cele mai dificile situații, cu empatie, înțelegere și compasiune. Cum stai la acest capitol și cum tratezi situațiile, în funcție de intensitatea gravității lor?

Îmi place să cred despre mine că sunt un om empatic, însă și capabil de a trata orice situație cu detașarea necesară în această meserie. Cred că dorința de a pune pacienta pe primul loc îmi ghidează acțiunile în mod constructiv și mă ajută să fac față oricărei situații-limită.

Un lucru pe care aș vrea să-l punctez este înțelegerea pe care o are pacientul asupra bolii sale. Aici, medicul poate insista asupra explicării diagnosticului, variantelor de tratament și ale posibilelor complicații, mai ales în cazul unui diagnostic grav.

Din multitudinea de specialități medicale pe care le poți urma, în calitate de rezident, ai optat pentru ginecologie. Care au fost criteriile care au stat la baza alegerii acestei ramuri a medicinei?

În primul rând, am fost atrasă de partea de obstetrică, după ce făcusem o practică de vară într-o maternitate din București. Nașterea naturală m-a captivat și mi-am dorit să învăț cât mai multe despre această specialitate, care ajută la aducerea pe lume a unui copil, în condiții de siguranță.

Am realizat că, în ginecologie, medicul nu tratează numai paciente bolnave. Doctorul are ocazia să dea vești bune și să ajute la nașterea unui copil. În al doilea rând, am ținut cont de tipul meu de personalitate și m-am gândit dacă se pretează la această specialitate.

Obstetrica-ginecologia este o specialitate chirurgicală, în care trebuie să fii proactiv, să știi să triezi urgențele și să fii capabil de o activitate chirurgicală, în aceeași măsură cu cea medicală. Apoi, mi-am dat seama de gama variată de activitate pe care ți-o oferă această specialitate. Poți face numai obstetrică sau, doar, operații ginecologice.

Poți să te specializezi în oncologie ginecologică sau să operezi minim invaziv prin laparoscopie. Este o specialitate complexă, așadar, am decis să accept provocarea și cred că am luat o hotărâre bună.

Care ar fi gândurile tale pentru viitor, din punct de vedere profesional?

Pregătirea unui doctor nu se încheie niciodată. Pe lângă informarea continuă, îmi doresc să aprofundez chirurgia laparoscopică. Consider, că aceasta reprezintă viitorul chirurgiei ginecologice, prin minima invazivitate, pacienta recuperându-se mai ușor, reducând, astfel, timpul de spitalizare. Pe partea de obstetrică sunt, încă, atât de multe lucruri de făcut. Există complicații ale sarcinii care nu pot fi prevenite și merită investigate, iar prin tehnici de reproducere asistată putem oferi o șansă cuplurilor care se zbat cu diagnosticul de infertilitate, de diferite cauze. Sper să contribui, în continuare, în domeniul sănătății publice și să particip la educarea și instruirea femeilor, privind corpul lor.

Vezi mai jos materialul din timpul shooting-ului realizat împreuna cu Doctor Oana Visan (Calo)