Interviu cu Costin Ilinca – Sportul ca stil de viață pentru o carieră universitară de succes
Costin Ilinca este un pedagog dedicat carierei universitare, pentru care sportul reprezintă mai mult decât un stil de viață, acesta fiind concetrat pe direcția participării în cadrul unor competiții internaționale. Fiind înzestrat cu abilități precum perseverența, determinarea, asumarea, pasiunea, consecvența și rigurozitatea, Costin Ilinca demontează ideea conform căreia atenția nu poate fi distribuită către două planuri diametral opuse.
Campion la culturism și fitness, profesor universitar, Costin Ilinca a publicat până în prezent șase cărți, aducându-și contribuția în diverse proiecte universitare, cât și în cadrul altor colaborări în domeniul ingineriei mecanice, considerând puterea exemplului personal ca fiind elocventă.
Dacă ar fi să-ți schițezi în câteva linii propria-ți prezentare, cum te-ai descrie?
Sunt adeptul lucrurilor bine făcute, din plăcere și cu pasiune. Ambițios, riguros și, uneori puțin exagerat. Îmi place să-mi setez obiective pe care să le ating și mă consider o “persoană completă” având câte puțin din toate.
De cele mai multe ori sacrific viața socială în avantajul carierei și a vieții sportive.
Prefer să câștig locul întâi de fiecare dată când particip la competiții, acest lucru insuflându-mi dorința de a mă pregăti mult mai intens pentru următorul an, în vederea păstrării podiumului. Locul doi, în propria-mi viziune, este locul primului învins.
Ambiția și perseverența sunt punctele mele forte.
Profesor universitar sau sportiv de performanță – în care dintre aceste două categorii te regăsești mai mult?
Ce mă reprezintă în totalitate este activitatea de cadru didactic, latura sportivă venind în completarea carierei universitare. Baza mea se regăsește în cariera universitară și nu mi-ar plăcea să desfășor o altă activitate ocupațională.
Oportunitățile de a pleca din țară au fost multiple, însa le-am declinat. Iubesc să lucrez cu tinerii, să îi inspir și mă identific în și cu tot ce reprezintă ei. De asemenea, îmi place să fiu un real model pentru studenți.
Există o strânsă legătură între tot ce înseamnă profesie și felul nostru de a fi ca oameni. Nu există sportivi de performanță care au atenția direcționată doar spre un anumit lucru. În general, sunt persoane cu un nivel al ambiției ridicat pe mai multe planuri.
Cu cât ai mai multe domenii în care activezi și îți dorești să fii bun, cu atât gradul de dificultate este mai mare.
Ce titluri ai câștigat și care a fost cel mai semnificativ moment al tău în sport?
Titlurile câștigate sunt: Vicecampion Național, Locul 1 – Campionatul Balcanic, Locul 1 – Cupa Mondială, Locul 2 – Campionatul Mondial.
Apogeul carierei sportive, până în momentul de față, este câștigarea medaliei de aur la Campionatul Mondial și, ca moment, intensitatea trăirii sentimentului intonării imnului național al României, acele secunde când nimic altceva nu-ți poate distrage atenția și ești prezent 100% – fizic, psihic, emoțional.
Acest moment, pentru mine, este un punct de reper și de fiecare dată când simt că am nevoie de energie pentru “a merge mai departe” retrăiesc acele clipe și o iau de la capăt.
Care este ultima medalie castigata ?
Anul 2019 se incheie cu participarea mea la Campionatul Mondial desfasurat la Tarragona, in perioada 6-8 decembrie, unde am obtinut medalia de argint si ‘’mi-am pastrat’’ titlul de Vicecampion Mondial IFBB.
Din punctul tău de vedere, ce anume face diferența între un campion și un non-campion?
Criteriul care face diferențierea între un campion și un non-campion este rigurozitatea. Acest aspect este ușor de sesizat la un campion și în viața de zi cu zi. O persoană care este conștiincioasă în celelalte planuri ale vieții – familial, social, profesional, cu siguranță va fi cineva riguros și în situația în care își propune realizarea unui obiectiv. Între rigurozitate și pregatirea intelectuală există o conexiune strânsă.
Important este să fii constant, să perseverezi, sa crezi în ceea ce faci și, atunci, sigur vei obține rezultate. Să ai obiective mărețe, deoarece viața fără obiective ar fi un haos.
Consideri că locul tau este în mijlocul studenților. Între tine și ei există un schimb de energie benefic ambelor părți. Cum ești perceput de către studenți: profesor universitar sau sportiv de performanță?
Studenții percep ambele noțiuni ca fiind reprezentative pentru mine și le văd în același plan: profesorul-campion sau campionul-profesor. Sunt noțiuni pe care le confundă, iar pe mine nu poate decât să mă bucure acest lucru. Sunt două elemente care se completeză, care fac parte din mine și care trebuiesc luate ca un întreg.
Alături de studenți, sunt angrenat în diverse proiecte și, în același timp, ne antrenăm împreună. Având licența de arbitru, sunt studenți pe care i-am arbitrat la varii competiții regionale.
Nu recomand tinerilor sportivi să renunțe la continuarea educației în favoarea sportului. Educația este esențială.
Sunt bucuros când tinerii îmi urmează exemplul pe ambele planuri. Pot afirma că mă simt împlinit.
Intelectul nu exclude fizicul.
Cariera și pregătirea pentru competițiile sportive îți ocupă mult timp. Ce hobby-uri și alte interese ai pentru a te deconecta?
Activitatea pedagogica, cariera universitară și latura sportivă.
Pasiunile mele sunt legate, în general, de partea profesională, de tot ceea ce înseamnă dezvoltarea prin cercetare. Îmi place să scriu articole, să fiu parte activă în diverse colaborări, am publicat cărți în domeniu, apariții în reviste de specialitate. Particip la congrese și vin în contact cu persoane prin intermediul cărora pot evolua din punct de vedere profesional. Latura profesională mă domină.
Latura științifică/didactică, de asemenea, este “un microb” interior.
Latura sportivă mă deconectează atunci când nu o practic în scop competițional.
Cum ți-ai descrie trăirile specifice vârstei, pe care, de altfel, o afirmi public cu multă nonșalanță, și ce recomanzi din propria experiență celorlalte persoane din aceeași categorie de vârstă 50+?
A doua parte a vieții este perioada cea mai frumoasă. Perioada când “culegi roadele” efortului depus pe toate planurile în prima parte a vieții. Dacă la această vârstă nu ești realizat și mulțumit/împăcat cu tine însuți/însăți este mai dificil să mai poți reabilita ceva.
50+ este perioada când poți împărtăși celor din jur ceea ce ai acumulat din punct de vedere al experienței de viață.
Recomand persoanelor din segmentul 50+ să nu țină cont de vârstă și să gândească la fel de pozitiv și efervescent ca atunci când aveau 20 de ani, trăind viața la intensitate maximă.
Aș menționa să acorde atenție sporită felului cum își pregătesc a doua parte a vieții, prin prisma a ceea ce inițiază la vârste mai fragede. Vârsta 50+ trebuie să fie un obiectiv important în prima parte a vieții, astfel că sfatul meu ar fi să investeasca în ei.
Ce principii și concepții îți ”ghideaza” viața ?
Cred în continuitate, în perseverență și în faptul că pasiunea vine și din rezultate.
Lasa un comentariu