La prima vedere, a merge sau a face o drumeție pare a fi aceeași formă de exercițiu. Încălțămintea sau peisajul pot varia, dar mecanismele trenului inferior al corpului sunt la fel.
Surprinzător, însă, sunt complet diferite. Studiile arată că articulațiile, inima și mușchii reacționează diferit pe timpul unui traseu montan în comparație cu o alergare în jurul blocului.
De fapt, mersul pe un teren inegal crește cantitatea de energie de care corpul are nevoie cu 28% față de mersul pe teren plat. Varietatea tipurilor de pante pe care le întâlnești pe parcursul unui traseu montan întărește aceste diferențe. Drumuri ascendente, descendente sau înclinate în lateral necesită schimbări subtile în modul în care mușchii picioarelor se lungesc sau se scurtează atunci când lucrează, acestea crescând energia consumată pe parcursul traseului.
Beneficiile traseelor montane se extind mai departe de consumul ridicat de calorii.
Mersul pe teren inegal – indiferent că este vorba de drumeție sau alergare pe traseu montan – recrutează alte grupe musculare fată de cele folosite în mersul pe teren plat. Se activează și întărește musculatura de la nivelul bazinului, genunchilor și gleznelor, care nu este atât de solicitată în mod normal.
Tonifierea acelor grupe musculare neglijate, de obicei, pot ajuta la îmbunătățirea echilibrului și stabilității, ceea ce previne căzăturile. De asemenea, poate ajuta la reducerea riscului de accidentări cauzate de suprasolicitare – cum ar fi dureri de genunchi sau bazin – rezultatul repetitivității mersului sau alergatului pe teren plat.
Desigur, mersul pe trasee montane are anumite riscuri. Dacă nu ești precaut – și echipat cu încălțări adecvate – un pas greșit poate cauza entorse ale gleznelor, genunchilor sau, chiar, căzături. Excursioniștii neexperimentați se pot accidenta dacă aleg o drumeție lungă și stâncoasă, chiar, de la început. Acei mușchi neantrenati, despre care vorbeam, au nevoie de timp pentru a se tonifia corespunzător.
În timp ce terenul variabil ajută organismul să rămână în formă, peisajele, sunetele și mirosurile pe care le întâlnim în natură pot avea același efect asupra creierului. Un studiu din 2015 al Universității Stanford arată că timpul petrecut în natură – spre deosebire de cel petrecut în orașe aglomerate – reduce activitatea cerebrală într-o anumită parte a creierului, pe care studiile o asociată cu bolile mentale. A petrece timp cu Mama Natură pare să reducă tendința de a gândi negativ, corelată cu anxietatea și depresia.
Traseele montane sunt benefice atât pentru corp, cât și pentru minte.
Sursa: Time.com
Lasa un comentariu